We use cookies for statistical purposes.

  • Bd. Unirii Nr. 61, Bl. F3, Sc. 4, Et. 2, Ap.208, sector 3, cod postal 030828, Bucuresti
  • office(at)rolegal.com
  • (+40) 723.500.027

Măsurile asigurătorii ale creditorului în România

Ce sunt măsurile asigurătorii și ce presupun acestea? Care este legea care reglementează aceste măsuri?

Măsurile conservatorii reprezintă mijloace procedurale prin intermediul cărora se realizează indisponibilizarea și conservarea cu scopul de a împiedică debitorul să distrugă sau să intraineze bunurile care constituie obiectul litigiului ori să își diminueze activul patrimonial

Măsurile asigurătorii sunt: sechestrul asigurător, poprirea asiguratorie și sechestrul judiciar, reglementate în cuprinsul art. 951 – 976 din Noul Cod de Procedura Civilă.

Ce este sechestrul asigurător și cum se poate înființa acesta împotriva debitorului?

Sechestrul asigurător se referă la indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului care se află în posesia să ori în posesia unei terțe persoane cu scopul de a le putea valorifica la momentul obținerii unui titlu executoriu de către creditorul unei sume de bani.

În cazul în care creditorul nu deține titlu executoriu, însă creanță să este constată în scris și este exigibilă, acesta va trebui să dovedească faptul că a chemat debitorul în judecată, cel dintâi putând fi obligat la depunerea unei cauțiuni stabilită de către instanța.

Creditorul a cărui creanță nu este constată în scris va avea obligația aceleași dovezi, depunând, alături de cererea de sechestru, o cauțiune reprezentând jumătate din valoarea care este reclamată.

Instanța de judecată poate aprobă cererea de sechestru și atunci când creanță nu este exigibilă, condiția fiind că debitorul să fi micșorat prin faptele sale asigurările oferite creditorului, debitorul să nu fi acordat asigurările promise sau când există riscul că debitorul să se sustragă de la urmărire, să își risipească activul ori să își ascundă bunurile. Și în acest caz, creditorul va trebui să depună o cauțiune în cuantumul stabilit de către instanța.

Este util de știut faptul că nedepunerea cauțiunii până la dată stabilită de către instanța de judecată va rezultă în desființarea de drept a sechestrului asigurător. Cu toate acestea, valorificarea bunurilor care sunt supuse sechestrului nu vor putea fi valorificate decât în momentul în care creditorul obține titlu executoriu.

Dacă debitorul oferă o garanție satisfăcătoare, instanța va putea să ridice sechestrul asigurător la cererea acestuia.

Care sunt asemănările și deosebirile dintre sechestrul asigurător și poprirea asiguratorie în România?

Poprirea asiguratorie se înființează asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare ori altor bunuri mobile incorporale care sunt urmaribile și datorate debitorului de către o terță persoană sau pe care această urmează să i le datoreze în viitor în baza unor raporturi juridice existente.

Condițiile de înființare ale popririi asigurătorii, precum și soluționarea cererii, executarea și desființarea acesteia, se desfășoară în aceleași condiții că și sechestrul asigurător.

Asupra căror bunuri se poate înființa sechestru judiciar conform dispozițiilor legale din România?

Sechestrul judiciar presupune indisponibilizarea bunurilor care consituie obiectul litigiului prin punerea acestora sub pază unui administrator-sechestru.

În cazul unui proces privind proprietatea, un drept real principal, un bun mobil/imobil sau administrarea și folosință unui bun aflat în proprietate comună, instanța de judecată va putea să înființeze sechestru judiciar la cererea persoanei interesate dacă această măsură poate conservă respectivul drept.

În cazul în care nu există niciun proces, sechestrul judiciar poate fi încuviințat în ceea ce privește:

  • un bun despre care persoană interesată este îndreptățită să creadă că va fi sustras, distrus sau alterat de către posesorul actual;
  • un bun pe care debitorul în oferă în schimbul libertății sale;
  • bunuri mobile care constituie garanția creditorului, în situația în care creditorul pune în evidență insolvabilitatea debitorului sau când există motive temeinice pentru a consideră că debitorul se va sustrage de la urmărirea silită ori există riscul unor sustrageri sau deteriorări.

Administratorul-sechestrul va fi stabilit de către părți de comun acord sau de către instanța în cazul neînțelegerii. Debitorul poate deține calitatea de administrator-sechestru.

Administratorul-sechestru poate realiza toate actele de conservare și de administrare, putând chiar să încaseze, în egală măsură, veniturile și sumele datorate, sau să plătească datoriile curente. Instanța de judecată îl poate autoriza să înstrăineze bunul atunci când acesta nu mai poate fi conservat ori când este vădit necesar.

Avocații din cadrul firmei de avocatură Darie, Manea & asociații se pot mândri cu o experiență bogată în domeniul dreptului civil și a dreptului procesual civil, punând în prim plan nevoile clienților și găsirea soluțiilor optime pentru problemele acestora. Astfel, puteți consulta lista de avocați și ne puteți contacta oricând doriți!