Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii

Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață

Legea care reglementează condițiile și regulile întreruperii pedepsei închisorii sau detentiunii pe viață face părete din Codul de procedura penală, și este prevăzută la art. 592. De aici reiese că, această pedeapsa poate fi întreruptă doar în următoarele situații:

1. Condamnata este însărcinată sau are un copil mai mic de un an, executarea pedepsei va fi întreruptă până când copilul împlinește un an, urmând să fie reluată ulterior
2. Condamnatul suferă de o boală netratabila în rețeaua sanitară a ANP, făcând astfel imposibilă executarea pedepsei în penitenciar, numai dacă această constatare are la baza o expertiză medico-legală. În acest caz, se va apela la tratarea bolii în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, cu pază permanentă. Dacă nu este posibilă nici în rețeaua Ministerului Sănătății, iar instanța decide că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, se întrerupe executarea pedepsei pentru o perioada determinată. De aici vor fi excluși condamnații care își provoacă singuri boală, refuză tratament medical sau intervenții chirurgicale.

Cererea de intrerupere a executării pedepsei poate fi formulată de către condamnat sau procuror, iar în cazul bolii, și de către administrația penitenciarului.

Bineînțeles, că împreună cu această decizie de întrerupere a executării pedepsei, revin și obligații pentru condamnat, și anume:

• Să nu depășească limita teritorială impusă de instanța
• Să ia legătură cu organul de poliție desemnat de către instanța în hotărârea de întrerupere a executării pedepsei, în termenul stabilit, pentru luarea în evidență și stabilirea mijlocului de comunicare permanentă cu supraveghetorul, dar și să se prezinte în instanța de câte ori este chemat
• Să nu își schimbe locuința fără informarea prealabilă a instanței care a dispus întreruperea
• Să nu folosească, poarte asupra lui nici o categorie de arme
• Să se prezinte imediat la unitatea sanitară la care va face tratamentul, în cazul condamnaților bolnavi, sau să îngrijească copilul mai mic de un an, în cazul mamelor
• Să nu se afle în anumite locuri sau manifestări culturale, sportive sau alte adunări publice, dacă instanța decide astfel
• Să nu comunice sau să se apropie de persoană vătămată sau membri familiei sale, de cei cu care a comis infracțiunea sau de alte persoane stabilite prin instanța
• Să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite, dacă instata prevede acest lucru

Există și posibilitatea de prelungire a întreruperii acordate anterior, care va fi soluționată tot de instanța care a dispus întreruperea inițial. Aceasta este posibilă, de exemplu, în cazul în care întreruperea a fost solicitată pentru condamnată gravidă, înainte de naștere se poate solicită prelungire pentru îngrijirea copilului până la 1 an.

Întreruperea executării pedepsei poate fi revocată în cazul în care se încalcă cu rea-credință obligațiile stabilite mai sus de către instanța, și astfel se reia executarea pedepsei. Ofițerul de supraveghere verifică constant dacă condamantul respectă obligațiile impuse de instanța, întocmind un raport lunar către instanța de execuție. În cazul încălcării unei obligații, organul de supraveghere are obligația de a anunță imediat instanța. Contestația formulată de procuror împotriva hotărârii privind întreruperea executării pedepsei este suspensivă de executare. Totodată, timpul de întrerupere nu se ia în calcul în executarea pedepsei iar pedeapsa accesorie se execută și pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață.