Contestația la executare împotriva hotărârii penale

Contestația la executare împotriva hotărârii penale

Contestația executării împotriva hotărârii penale trebuie să urmeze măsurile legale prevăzute în art 598-601 din Codul de procedura penală. Contestația poate fi făcută în cazul:

• Executării unei hotărâri care nu este definitivă
• Executării e îndreptată spre altă persoană decât cea condamnată
• Ivirii unei nelămuriri cu privire la hotărârea executată sau împiedicarea executării
• Invocarea amnistiei, prescripției, grațierii sau a oricărei alte cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația se poate face la instanța de executare, sau cea de pe rază locului de deținere, sau la instanța ce a propuntat hotarearea executorie. În cazul în care nelămurirea se referă la o hotărâre pronunțată în apel sau recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție. Atunci când cade în competența instanței de executare, președintele completului de judecată dispune citarea părților interesate și, în cazurile în care asistența juridică este obligatorie (art. 90 C.proc.pen.), ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. Condamnatul aflat în detenție sau internat într-un centru educativ este adus la judecată numai când instanța dispune acest lucru; în caz contrar, participă prin videoconferință, la locul de deținere sau de internare, în prezența avocatului ales sau numit din oficiu și, după caz, a interpretului. Procurorul este obligat să participe. După ce s-au ascultat concluziile părților și ale procurorului, se pronunță sentința.

Hotărârile ce s-au pronunțat în prima instanța că și executare, pot fi contestate la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare. Judecarea contestației se face în ședință publică, cu citarea condamnatului; condamnatul aflat în detenție este adus la judecată numai când instanța dispune acest lucru (în caz contrar participă prin videoconferință), iar participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanței este definitivă în urmă acestei contestații. Cererea poate fi deasemenea retrasă de către procuror sau condamnat, dacă unul dintre aceștia a formulat-o. După pronunțarea soluției definitive se face nouă punere în executare a hotărârii, fiind inadimisibile orice alte cereri de contestație, dacă există identitate de persoană, temei legal sau motive și apărări.

Contestația privind executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face la instanța de executare (iar în caz de nelămurire, la instanța care a pronunțat hotărârea); numai contestația împotriva actelor de executare se soluționează de instanța civilă, potrivit legii civile. Contestațiile privind amenzile judiciare sun soluționate de către instanța care a decis executarea. Cererile fictive, și anume cele care nu prives persoană condamnată sau care sunt formulate inpotriva unei persoane ce nu poate fi determinată, sau cele formulare în numele condamnatului fără mandat de la acesta, sunt inadmisibile.