Cuprins
Ce presupune comerțul electronic și cum se realizează acesta în România?
Comerțul electronic este un procedeu care a luat amploare și în România și care poate consta atât în vânzarea, cumpărarea sau schimbul de servicii, produse sau informații la distanță prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, cât și în transferuri de documente sau de negocieri între diverse companii.
Legea cadru care guvernează acest proces este Legea română nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată în anul 2006. Această lege se referă la serviciile unei societăți informaționale și le definește pe acestea ca fiind orice servicii care se realizează prin utilizarea mijloacelor electronice și care dețin următoarele caracteristici:
a) sunt desfășurate pe considerentele unui avantaj patrimonial adus ofertantului de către destinatar;
b) nu presupun prezența fizică simultană, în același loc, a ofertantului și a destinatarului;
c) sunt efectuate prin transmiterea informației la cererea individuală a destinatarului.
Comerțul electronic, ca un proces, presupune existența unui site web interactiv în cadrul căruia o persoană care dorește să cumpere, să vândă ori să realizeze un schimb de servicii sau de informații poate realiza o cercetare de marketing în urma căreia se va proceda la livrarea serviciilor și la plata electronică.
Există mai multe categorii de comerț electronic în România? Dacă da, care sunt acestea?
Desigur, ca orice procedeu complex, comerțul electronic suportă mai multe tipuri/categorii, după cum urmează:
- business-to-consumer (B2C) – companiile vând produse şi servicii consumatorilor individuali, persoane fizice;
- business-to-business (B2B) – participanții acestui tip de comerț sunt fie companii, fie organizații iar acestea vând produse şi servicii altor companii sau organizații;
- consumer to business (C2B) – consumatori, persoane fizice, care folosesc internetul în scopul de a-și vinde serviciile ori produsele către firme ori care caută vânzători pentru a licita pentru produsele sau serviciile care le sunt necesare;
- consumer-to-consumer – consumatorii au posibilitatea de a vinde sau de a cumpăra bunuri în mod direct și reciproc;
- procese de business – companiile utilizează informaţii cu scopul de a identifica şi de a evalua clienţii, angajații și furnizorii şi angajaţii;
- business-to-government (B2G) – companiile au posibilitatea de a vinde bunuri ori servicii către agenţii guvernamentale;
- government-to-business (G2B) – o instituție guvernamentală fie cumpără, fie vinde bunuri sau servicii de la persoane juridice;
- government-to-consumer (G2C) – se referă la relațiile dintre guvern și cetățeni în ceea ce privește informarea și prestarea unor servicii publice precum plata taxelor online.
Există efecte speciale pe care le produc contractele încheiate în moduri electronice?
Contractele care sunt încheiate prin intermediul unor mijloace electronice sunt producătoare de aceleași efecte juridice prevăzute de legea română în cadrul contractelor obișnuite, singura condiție fiind respectarea prevederilor legale pentru validitatea acestora. Legea cadru în domeniul comerțului electronic stabilește faptul că nu este necesar consimțământul prealabil al părților unui astfel de contract în privința folosirii mijloacelor electronice pentru ca aceste contracte să fie valide.
Există, cu toate acestea, o obligație de informare în sarcina furnizorului care va trebui să ofere destinatarului, înainte ca acesta să transmită oferta sa de a contracta ori să accepte oferta de a contracta, anumite informații exprimate în mod clar și neechivoc, într-un limbaj accesibil. Astfel de informații se pot referi la limba în care se încheie contractul, mijloacele tehnice pe care le are la dispoziție destinatarul pentru a stabili și a corecta erorile privind introducerea datelor, etapele urmate în procesul încheierii contractului etc.
Încheierea contractului va fi considerată realizată, exceptând ipoteza în care părțile au stabilit contrariul, atunci când acceptarea ofertei de a contracta a fost cunoscută de către ofertant.
Care sunt avantajele și dezavantajele desfășurării comerțului electronic față de comerțul obișnuit?
În ceea ce privește cumpărătorul, avantajeze întreprinderii operațiunii de comerț electronic se referă la reducerea timpului necesar unui comerț obișnuit, realizarea cumpărării, vâzării sau a schimbului la distanță, identificarea cu ușurință a partenerilor de afaceri sau a furnizorilor de servicii, accesul facil la produse, servicii sau informații online aflate la distanță, iar în unele cazuri chiar economii privind tranzacțiile desfășurate.
Avantajele comerțului electronic pentru vânzător privesc aspecte precum o arie geografică mai mare pentru furnizarea produselor, serviciilor sau a informațiilor, îmbunătățirea relațiilor cu clienții, vizarea unui public mai larg de potențiali clienți, operabilitate maximă, adaptarea cu ușurință la schimbările necesare în funcție de cerințele de piață, precum și accesul la informațiile privind clienții.
Cu toate acestea, există și anumite dezavantaje ale acestui proces precum credibilitatea scăzută, imposibilitatea de vâzare sau de cumpărare a anumitor categorii de produse online ori prețul costisitor al serviciilor de integrare a software-ului pentru procesarea tranzacțiilor tradiționale cu cele necesare comerțului electronic.
Dreptul comercial reprezintă un domeniu prioritar pentru activitatea juridică din cadrul firmei Darie, Manea & asociații iar avocații noștri specializați vă stau la dispoziție pentru clarificări privind procesul complex al comerțului electronic prin asistență juridică profesională. Nu ezitați să ne contactați!